Raiul motanului Zăpadă
Ochii, soarele-n livezi.
Salt de ghiocei, în fugă.
Somnul lui, topind zăpezi,
e a iernii albă rugă.
Câte primăveri se-adapă?
Nuielușă îmbufnată,
care stă în vânt, o lampă,
și se lasă legănată…
Se deșiră și se frânge…
Te cuprinde și te pierde
gerul muzei care strânge
înainte să dezmierde.
Fețele soarelui
Soare roz – deschisă carte –
fraze mov, cățărătoare
trimit vești până departe…
Marmeladă și Unsoare,
doi pisoi, se miră-n parte:
pasăre într-o prinsoare!