Prețul lemnului de foc s-a triplat, față de cel de acum 10 ani, dar nu din cauză că nu am avea suficienți copaci, nici pentru că s-ar fi defrișat masiv, ci pentru că s-au impus reguli care au dus la blocaje în exploatare.
În timp ce suprafața de pădure a României crește anual, prețul nu scade, ci continuă să crească. În același timp, sute de mii de hectare împădurite au fost tăiate „la ras”, prin decizia Ministerului Agriculturii. Același minister a alocat, după 2021, sute de milioane de euro atât pentru a tăia pădurile, cât și pentru plantarea copacilor, deși putea lua decizia de transfer a unor suprafețe împădurite natural din domeniul agricol în fondul forestier.
Paradoxul românesc face ca pădurile să fie în subordinea Ministerului Mediului, dar cu finanțare prin Ministerul Agriculturii. Banii europeni vin și pentru păduri prin Politica Agricolă Comună a Comisiei Europene, dar numai 1% din suma alocată multianual merge și către silvicultură. În ultimii ani s-au defrișat suprafețe uriașe de pădure crescută pe suprafețele agricole nefolosite, deși se puteau introduce în fondul forestier. Atât defrișările, cât și împăduririle se fac, în ultimii 10 ani, cu
România are aproape 30% din suprafață acoperită cu pădure, în fondul forestier, la care se adaugă suprafețele care nu mai sunt folosite în agricultură – cele mai multe fiind pășuni – unde împădurirea se face natural. Prin Politica Agricolă Comună (PAC), CE alocă fonduri inclusiv pentru protejarea pădurilor și creșterea suprafețelor împădurite, în fiecare stat membru UE, iar banii sunt gestionați de fiecare țară, conform propriei strategii.
În România s-a ajuns la „performanța” deosebită de a se falimenta firmele care fac împăduriri, în ultimii 8 ani, pentru că banii au fost plătiți, prin Ministerul Agriculturii, chiar și cu întârzieri de 2 ani sau deloc. La acest dezastru se adaugă alocarea unui procent infim din suma alocată multianual prin PAC pentru păduri, pentru că Ministerul Agriculturii finanțează cu precădere agricultura, nu și silvicultura, pădurile fiind subordonate Ministerului Mediului.
500.000 de hectare, „tăiate la ras”
Absurdul a ajuns la extrem cu trei ani în urmă, când Comisia Europeană a cerut acordarea subvențiilor pentru pășuni doar dacă respectivele suprafețe sunt eliberate de vegetația crescută în mod natural, iar Ministerul Agriculturii nu s-a opus, nu a explicat nimeni că multe dintre acele pășuni au devenit păduri, ci s-a cerut defrișarea lor.
Era vorba despre circa 500.000 de hectare – o suprafață cât două județe ale României – pentru care statul a plătit, din fonduri europene, 300 de euro la hectar ca pădurile să fie tăiate „la ras”.
La Runcu, în județul Dâmbovița, oamenii s-au revoltat, au organizat proteste, cerând Primăriei să nu taie suprafața de pădure crescută pe teren agricol, dar nu li s-a dat câștig de cauză, pentru că decizia consiliului local a fost de a încasa banii pentru defrișare. După ce pădurea a fost tăiată, prima viitură a luat, în furia apelor, câteva case, iar acum există și pericolul prăbușirii de teren. Este doar un exemplu din sutele de situații de acest fel.
CE alocă bani pentru agricultură și silvicultură inclusiv pentru a crește suprafața împădurită a fiecărei țări, iar pădurile tăiate pentru a se obține subvenția de la APIA puteau fi salvate prin simpla includere a lor în fondul forestier. S-a preferat cheltuirea banilor alocați României prin PAC pentru defrișări masive, în timp ce tot prin PAC se cer bani de împăduriri. Singura diferență este că unele păduri naturale au crescut pe terenuri declarate pășuni, multe dintre ele nefiind nici după defrisare folosite în agricultură, iar celelalte sunt înscrise în fondul forestier. Deși ambele situații sunt gestionate de același minister al Agriculturii, informațiile nu s-au putut corela.
Multe dintre aceste suprafețe defrișate erau păduri de 30-40 de ani care puteau fi salvate, dar s-a preferat tăierea lor, în timp ce copacii plantați din 2022 până acum vor putea ajunge la aceleași dimensiuni abia peste alți 30-40 de ani. Iar defrișarea s-a făcut în plină criză a lemnelor de foc, fără ca românii să poată măcar să beneficieze de lemnul rezultat din acele tăieri.
Suprafața crește, nu scade
Alt paradox este legat de suprafața reală împădurită. În timp ce ONG-urile de mediu anunță defrișări masive și dezastru natural, de 20 de ani, statisticile arată că suprafața împădurită crește.
Conform datelor INS, suprafaţa pădurilor din România a crescut cu 3.159 hectare în 2023, ajungând la un total de 6,45 milioane de hectare, iar creșterea continuă, fiind redusă și exploatarea.
În aceste condiții, crizele de pe piața lemnului de foc nu ar fi trebuit să existe, în ultimii ani. Nici creșterea prețului lemnelor de foc. Doar prin deciziile Ministerului Mediului s-a ajuns la blocaje în exploatarea masei lemnoase care a dus la situațiile de criză, cei mai afectați fiind românii din categoriile defavorizate care se încălzesc cu lemne de foc – adică peste 3,5 milioane de gospodării.
Criza actuală de pe piața lemnelor de foc are la origine decizia luată de Guvernul României pe 20 decembrie 2023, când a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență privind revizuirea retroactivă a amenajărilor silvice. Silvicultorii au anunțat de atunci că mai ales românii săraci vor suporta consecințele, pentru că nu se mai pot tăia copacii din ocoalele silvice, chiar dacă se menține cota anuală destinată exploatării pentru încălzire.
Absurd este și faptul că prin această ordonanță s-a creat inclusiv o problemă de mediu, pentru că nu s-au mai putut tăia copaci, nici măcar acolo unde pădurile trebuie să fie regenerate.
Aproape 15 miliarde de euro și nicio măsură pentru păduri
În continuare, România primește bani europeni, prin PAC, până în 2027, inclusiv pentru silvicultură, dar miliardele de euro alocate Ministerului Agriculturii nu au îmbunătățit situația crizei de lemne care afectează populația.
Comisia Europeană a propus pentru PAC din cadrul financiar multianual aferent perioadei 2021-2027 o finanțare în valoare de 365 miliarde euro (în prețuri curente), acest cuantum reprezentând o pondere medie de aproximativ 28,5% din bugetul general al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027. Pentru România a fost propusă suma de 20,5 miliarde euro și s-au alocat aproape 15 miliarde.
Banii sunt alocați pentru subvenții, măsuri de sprijinire a pieței (finanțare prin FEGA) și dezvoltare rurală (finanțare prin FEADR).
În condițiile îndeplinirii cadrului de performanță multianual, prin intermediul Planului Național Strategic PAC 2027, România a trebuit să își fixeze un set de obiective generale, în concordanță cu cele specifice ale PAC la nivelul UE, dar pentru silvicultură nu s-au luat măsuri suplimentare și nici pentru piața lemnului de foc, în beneficiul populației sărace.
Din strategia națională fac parte „îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor naturale” sau „dezvoltarea socio-economică a spațiului rural”, dar nici acestea nu au luat în considerare măcar salvarea pădurilor crescute natural pe suprafețele de pășune care nu mai sunt folosite în agricultură, pentru că e mai „eficient” să se ia banii de două ori – o dată pentru defrișări, apoi pentru împăduriri.
Preț dublu față de cel oficial
Potrivit declarațiilor oficiale ale Ministerului Mediului și Romsilva, lemnele de foc au rămas la același nivel ca preț în toamna anului trecut ca în 2023 – adică pentru un metru cub de lemne de foc vândut de ocoalele silvice, prețul mediu, fără TVA, ar fi trebuit să nu depășească 282 de lei. În realitate, s-a cumpărat cu peste 500 de lei, mai mult decât dublu, pentru că a fost greu de găsit, dar s-a scumpit și transportul, cu peste 10%.
Prețurile diferă însă în funcție de tipul de lemn și locul de livrare, putând să depășească 700 de lei pe metru cub, în special pentru un tip de lemn cu putere calorică ridicată, precum stejarul sau salcâmul.
Prelungirea perioadei se frig a creat probleme grave populației sărace a României. Mulți români nu mai au cu ce să-și încălzească locuința, rămânând fără lemne în luna aprilie – pentru care nu au nici bani economisiți ca să-și mai cumpere lemne. Statisticile europene plasează țara noastră pe primul loc în privința numărului de gospodării care nu-și pot permite să se încălzească pe timpul iernii (peste 7.000), dar valul de frig din această perioadă le creează probleme și celor care nu se confruntă cu astfel de situații în mod curent.
Sursa: https://jurnalul.ro/special-jurnalul/bani-europeni-taiere-paduri-replantare-994731.html